Proiect detaliat – Educația salvează nația!

Efectele abandonului școlar sunt multiple, acesta având un impact negativ major pe termen mediu și lung în viața socială, economică și culturală a zonelor afectate.

Abandonul timpuriu al şcolii reprezintă, în fapt, un imens potenţial pierdut. Acesta se transpune în costuri sociale (disoluție socială, solicitare mai mare a sistemului de sănătate şi coeziune socială mai redusă) şi costuri economice (productivitate mai mică, venituri fiscale reduse şi o creştere a cheltuielilor sociale).

Principalele efecte ale abandonului şcolar sunt:

• diminuarea şanselor de a câstiga pe piaţa muncii precum şi a şanselor să fie integraţi în forța activă de muncă;
• creșterea cheltuielilor pe care statul trebuie să le facă, deoarece este obligat să desfășoare și să finanțeze programe sociale.
• creșterea delicvenţei juvenile, persoanele din afara sistemului de învățământ fiind mai expuse la încălcarea legilor, violenţă și apartenență la grupări criminale;
• cei care abandonează timpuriu şcoala, afectează direct economia, pe termen mediu şi lung, pentru că vor ajunge să consume mai mult decât contribuie la bugetul de stat;
• creșterea inechității sociale;
• scăderea dezvoltării economiei;
• impact negativ asupra capitalului uman, prin influența negativă asupra proceselor sociale, economice și politice în ceea ce privește proiecția dezvoltării.

Mai mult, abandonul școlar reprezintă o problemă sistemică profundă, pentru că este un factor cu implicații directe în accentuarea excluziunii sociale de mai târziu. Studiile întreprinse sugerează faptul că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va fi disponibil pentru o  persoană care abandonează timpuriu școala.

Numărul elevilor din județul Botoșani care renunță la școală este în continuă creștere, de la un an la altul. Conform statisticilor, la sfârșitul semestrului I al anului școlar 2021 – 2022, 453 de elevi se aflau în situația de risc de abandon școlar, față de 442 câți erau în anul școlar anterior.

În urma studiilor efectuate, putem afirma că între rata părăsirii timpurii a şcolii şi rata şomajului există o legătură evidentă și puternică.

În județul Botoșani, situația de fapt confirmă conexiunile dintre lipsa educației și șomaj, astfel, conform datelor AJOFM Botoșani, botoșănenii care întâmpină cele mai mari greutăți în găsirea unui loc de muncă sunt cei fără studii sau care au absolvit doar învăţământul primar, respectiv 4 clase. În consecință, aceștia reprezintă ponderea cea mai mare în totalul șomerilor înregistrați în evidențele AJOFM, respectiv 32,37%. Următorii sunt șomerii care au un nivel de instruire gimnazial, cu un procent de 27,07% din totalul șomerilor. Lista este completată de șomerii care au absolvit o formă de învățământ liceal (20,24%), de cei cu învățământ profesional (15,49%), cei cu studii superioare (3,50%), și de cei cu învățământ postliceal (1,32%).

Practic, abandonul școlar are implicaţii financiare enorme, generând costuri sociale și economice majore, atât pentru indivizi, cât și pentru societate, în România, costul total al părăsirii timpurii a şcolii fiind echivalent cu 0,9% din PIB potrivit Brunello (2013).

Conform statisticilor Uniunii Europene, România se află în zona de alertă maximă, mai exact în segmentul cu o rată de abandon şcolar între 15,2 şi 22,1% – rezultat direct al subdezvoltării sociale generale, mai ales din sectorul rural, dar şi a unor politici educaţionale haotice.

Cifrele oficiale furnizate de INS relevă faptul că peste 6% dintre copiii de vârsta ciclului primar şi gimnazial sunt în afara sistemului de educaţie, iar 17,5% dintre tinerii de 18-24 de ani au părăsit şcoala înainte de a termina liceul (tinerii care au părăsit timpuriu şcoala). Mai mult, doar 21,8% dintre persoanele de 30-34 de ani din România au studii superioare, comparativ cu media UE, care este de 34,6%.

În țara noastră, rata de părăsire timpurie a școlii este 16,4% (departe de ținta stabilită pentru România, pentru anul 2020, care este de 11,3%), comparativ cu 10,6% la nivelul UE. Mult mai gravă este situația în cazul învățământului din rural, decalajele dintre mediul urban și cel rural fiind deosebit de mari: în timp ce rata de părăsire timpurie a școlii este de 17,4% în orașe mici și suburbii și scade la 6,2% în municipii, aceasta atinge un procent de 26,6% în zonele rurale.

Una dintre principalele cauze pentru care foarte mulți copii din mediul rural renunță la școală după finalizarea celor opt clase este lipsa infrastructurii școlare: în zona rurală nu există îndeajuns de multe licee. Din acest motiv, copiii care vor să își continue studiile după ce finalizează clasa a VIII-a trebuie să facă un efort suplimentar pentru a merge la un liceu.

În mediul rural, nu s-a mai investit în infrastructura școlară tocmai de pe când învățământul obligatoriu se limita la opt clase. Ponderea elevilor care provin din mediul rural este destul de însemnată: în anul 2020, din cei 172.531 de elevi înscriși la Evaluarea Națională, 59% proveneau din mediul urban, iar 41% din mediul rural.

Din păcate, dacă analizăm infrastructura școlară, vom constata că  liceele din mediul rural sunt de cinci ori mai puține decât liceele din mediul urban (262 vs. 1297). În aceste condiții, fără asigurarea transportului public accesibil pentru toți elevii, cheltuielile cu educația devin prea mari, mai ales pentru familiile din comunitățile marginalizate, ceea ce determină o creștere a riscului de abandon școlar în rândul elevilor din mediul rural.

În 2015, România a avut o strategie aprobată de Guvern pe acest domeniu, Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România.

„Ratele de abandon școlar explică doar parțial fenomenul PTȘ, dar oferă o imagine alarmantă: în cifre reale, aproximativ 12.000 de elevi din învățământul primar și peste 28.000 de elevi din învățământul secundar inferior părăsesc sistemul în fiecare an. De fapt, dacă analizăm o singură grupă de vârstă, numai 84% dintre elevii înscriși în clasa I în 2004 se mai află în școală la finalul clasei a VIII-a”, arăta documentul adoptat de Executiv în 2015.

Tot mai multe studii empirice au demonstrat existenţa unei corelaţii strânse între educaţie şi diverşi indicatori legaţi de economie, sănătate şi capital social (Grossman, 2006). O mai bună înţelegere a multiplelor beneficii sociale și economice ale educaţiei ar reprezenta un important punct de plecare în identificarea unor soluții reale de rezolvare a problemelor cu care ne confruntăm.

Potrivit datelor Anchetei Forţei de Muncă în Gospodării (AMIGO 2013), câştigurile salariale evidenţiate de raportul dintre angajaţii cu studii superioare şi cei cu studii medii sunt mai mari decât cele evidenţiate de raportul dintre angajaţii cu studii medii şi cei cu studii sub nivel mediu.

Conform studiului Deloitte „Costul educației: investiție, randament, impact” pentru World Vision România:

absolvirea studiilor secundare (ISCED 2 3) determină o îmbunătățire a randamentului investiției în educație generată de reducerea cheltuielilor statului cu sprijinul după terminarea ciclului educațional și creșterea veniturilor) cu 22% pentru agricultori, 51% pentru șomeri și peste 86% pentru lucrători pe cont propriu în activități neagricole, în timp ce pentru salariați determină o creștere a veniturilor statului cu ~93%.

Finalizarea studiilor superioare (ISCED 5 7) determină pentru salariat o creștere de ~86% față de veniturile salariatului cu studii secundare.

Observând extremele, diferența dintre un șomer cu studii primare (ISCED 0 1) și un salariat cu studii superioare (ISCED 5 7) este de aproximativ 1.36 milioane RON pentru stat. Statul are costuri de aproximativ 90 mii RON cu sprijinul acordat pe parcursul întregii durate de viață a unui șomer cu studii primare, în timp ce un salariat cu studii superioare contribuie cu peste 1.27 milioane de RON prin impozite și taxe.

Accesarea unui nivel mai ridicat al studiilor determină, odată cu creșterea veniturilor, și o diminuare

procentuală a cheltuielilor de consum și o creștere a cheltuielilor cu impozitele, contribuţiile, cotizațiile și taxele din total cheltuieli.

Sprijinul acordat unei persoane după terminarea ciclului educațional, de stat prin prestațiile sociale,

variază în funcție de statutul ocupațional al persoanei, de la ~170 RON pe an pentru lucrătorii pe cont

propriu în activități neagricole la ~1,200 RON pe an pentru șomeri în anul 2020.

Studiile arată că în cazul României, o creştere cu două puncte procentuale a investiţiei în educaţie ar atrage o creştere economică cuprinsă între 12 și 17 miliarde de euro în următorii zece ani.

Dacă România reușește să atingă media OCDE de 500 de puncte la testele PISA, aceasta ar însemna o contribuţie de încă 0,95% la creşterea economiei.

Analizele efectuate pe baza datelor naţionale estimează că beneficiul economic al unui an de şcoală în plus s-ar ridica la aproape 8%, ceea ce reprezintă cu 2 procente mai mult decât nivelul prognozat al investiţiei în educaţie (6% din PIB).

Atragerea cât mai multor copii spre şcoală şi îmbunătăţirea sistemului de educaţie,cu accent pe învăţământul obligatoriu, ar trebui să reprezinte o prioritate a tuturor strategiilor ce urmăresc reducerea disparităţilor şi dezvoltarea capitalului uman în județul Botoșani.

Aceasta se poate realiza prin furnizarea de programe de prevenire, intervenţie şi educaţie compensatorie, precum: programe şcolare adaptate nevoilor copiilor la risc de abandon şcolar, activităţi extraşcolare, şcoală după şcoală, a doua şansă etc.

Concluzia generală este că în medie o persoană cu un nivel mai ridicat de studii poate accesa un statut ocupațional care să îi a ducă venituri bănești mai mari, venituri care îi pot asigura un nivel de trai și un confort superior având acces la o gamă mai largă de produse și servicii.

Astfel, costurile suportate de către stat cu educația unei persoane pot fi văzute ca o investiție din partea statului în persoana respectivă randamentul acestei investiții fiind dat de cuantumul sumelor plătite de către persoana respectivă sub forma de impozite, contribuții, cotizații și taxe, dar și de independența financiară față de schemele de sprijin ale statului.

Ce ne dorim?

Educația reduce sărăcia, elimină inegalitatea și contribuie la dezvoltarea economică. Aşadar, un nivel de educaţie mai ridicat prezintă beneficii atât la nivel individual, în mod direct, cât și la nivel colectiv, în mod indirect.

Ținând cont de aspectele menționate mai sus, prin implementarea proiectului „Educația salvează nația”, ne  dorim stabilirea direcţiilor de acţiune pentru prevenirea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii prin susținerea financiară a 300 de elevi (prin plata diferențelor cu cheltuielile de transport pentru anul de studiu în curs) din județul Botoşani, precum și creșterea performanțelor școlare ale elevilor și dezvoltarea unor competențe esențiale pentru o viitoare profesie.

În contextul accentuării fenomenului de părăsire timpurie a școlii, prin proiectul asociației noastre sunt vizate intervenții sistemice care să prevină acest fenomen, pe trei paliere, după cum urmează:

                1. Crearea & dezvoltarea mecanismelor de monitorizare, avertizare, prevenire și combatere abandon școlar& părăsire timpurie a școlii pentru 300 de copii din mediul rural (județul Botoșani); identificarea grupului țintă și stabilirea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de transport pentru elevii din acest grup, pe durata anului școlar în curs.

 2. Programe de informare, consiliere și educație parentală pentru părinții copiilor din pre-universitar, cu accent pe cei din grupuri vulnerabile.

3. Creșterea accesibilității, atractivității și calității învăţământului profesional și tehnic. Relația cu dinamica pieței muncii reprezintă o prioritate pentru învățământul profesional şi tehnic pentru a asigura în timp real forța de muncă necesară mediului economic. În acest sens, măsurile vizează încurajarea parteneriatelor cu operatorii economici, asigurarea calității programelor de pregătire practică ale elevilor, asigurarea standardelor de dotare a „atelierelor școală”, cu mijloace didactice și echipamente atât la nivelul unităților de învățământ profesional, cât și la nivelul operatorilor economici, în concordanță cu nevoile competențelor solicitate de piața muncii.

Considerăm că suntem datori, ca membri ai aceleiași comunități, să ne implicăm activ în procesul de dezvoltare socială și economică a societății, iar educația reprezintă un pilon de o importanță vitală în cadrul acestui proces.

Implementarea acestui proiect presupune recuperarea unui echilibru societal, firesc și necesar, prin valorificarea la maximum a potențialului uman existent în județul Botoșani.

Prin sprijinirea elevilor aflați în risc de abandon școlar, comunitatea botoșăneană va contribui la construirea unui viitor în care nivelul educațional al tinerilor botoșăneni va permite județului nostru să iasă din criza demografică, economică și socială în care ne adâncim de 30 de ani.

Un copil educat = un viitor câștigat!